Confessions of a Shopaholic (2009)

Confessions of a Shopaholic (2009)

regia: P.J Hogan

Rebecca Bloomwood~Isla Fisher

Luke Brandon~Hugh Dancy

Da. O sa scriu si despre filme mai putin deep. N-a zis nimeni ca va fi un blog despre filmele cele mai nambar uan. Si am promis cuiva ca voi scrie despre el. Mare lucru nu-i de scenariu. Un story foooarte usor de digerat. Rebecca Bloomwood e o juranlista dependenta de cumparaturi, extrem de clumsy in cautarea unui job la o super revista de moda. Bineinteles ca prin-nustu-ce index al providentei ajunge la un alt interviu unde seful/intervievantul este chiar nenea in fata caruia s-a pus la coada de la hot-dog pt a face rost de maruntis sa cumpere o esarfa verde "pentru matusa care e pe moarte in spital". Desigur interviul merge prost, tipa se da de gol cu esarfa verde la gat, insa ca prin minune Luke Brandon o angajeaza. Aceasta scrie un articol avand ca pseudonim "fata cu esarfa verde" care o propulseaza pe culmile succesului. Numa` bine ca datoriile facute pentru a-si achizitiona haine se aduna si se tooot aduna, si Rebecca e urmarita de Derek Smeath "the debt collector". Bineinteles ca situatia se complicaceste cand Rebecca il minte pe Luke cum ca Derek ar fi ar fi fostul prieten care o stalkuieste. Filmul e foarte light, usor de urmarit, e bun pentru relaxare. Mie una mi-au palcut combinatiile de haine pe care Rebecca le poarta, si mi-a facut o pofta teribila de shopping. Deci, fetelor, daca vreti sa va pastrati economiile, nu il vizionati. Eu deja ma gandesc ce mai urmeaza sa-mi cumpar pt garderoba de vara. Si fix, uitandu-ma la film mi-au venit ceva idei. yay!

"wooow, do you speak Prada?" : )

All the days before tomorrow (2007)

All the days before tomorrow (2007)

Primul film regizat de François Dompierre.

Allison~Alexandra Holden

Wes~Joey Kern

 

Un film cu o imagistica extraordinara si o coloana sonora variata (de la muzica electronica, la country). Filmul prezinta povestea de prietenie a doi tineri (Allison si Wes). O prietenie care te astepti sa evolueze in ceva mai mult, poate o poveste de dragoste. Mie filmul mi-a lasat impresia unui timp infinit. Allison e foarte reala, are un comportament ordinar, sarcastica, amuzanta, nimic neobisnuit, tipul asta de caracter se intalneste in aproape toate filmele. Wes e tacut, e plastic asa, introvertit si cu un umor ciudat. Imaginile din film sunt incredibile.
Filmul debuteaza cu intoarcerea lui Allison in LA pentru 2 zile. In noaptea de dinaintea plecarii ei il suna pe Wes sa ramana la el. Ceea ce mi s-a parut oarecum bizar e ca, desi acesta din urma n-o mai vazuse de un an, nu afiseaza niciun fel de entuziasm. Imi place ca nu avem de-a face cu o sumedenie de personaje banale si plicticoase. Parca Allison si Wes traiesc un timp infinit. Nu aflam pe parcursul filmului mare lucru despre cu ce se ocupa fiecare in viata de zi cu zi, si nici amanunte personale, ceea ce faciliteaza si mai mult transpunerea privitorului in pielea personajelor.
Intr-una din scene, Wes o intreaba pe Allison cum e viata in Tokyo. Dupa care scena se taie si urmeaza o alta in care Allison ee in bucatarie, taiand ceva  legume, si apoi iar scena cu cei doi in care ea raspunde ca se simte singura. E  uimitor cum o scena atat de simpla te face sa patrunzi  atat de  usor in mintea personajului. E genul de film pe care trebuie sa il vezi de cateva ori sa il intelegi cum trebuie. La o prima vizionare tot astepti sa se intample ceva, iar la finalul filmului iti dai seama ca nu e un film in care povestea e marcata de un X eveniment care zdruncina destine. E un film despre doi oameni banali. Iar banalitatea asta combinata cu fluiditatea si simplitatea replicilor confera filmului un realism foarte placut.  Timpul in care se petrece totusi actiunea pare un ireal prezent continuu, un timp perfect fluid intr-o realitate fantastica.