Povestea merge mai departe

Pentru ca stiu ca multi sunt curiosi sa afle cum s-a terminat povestea, am sa va impartasesc ce s-a mai intamplat si astazi.
Multi dintre "vitejii" de ieri au fost strapunsi de puternice atacuri nejustificate de paranoia.
"ca daca ne spune decanului? daca ne face reclamatie? ca nu e corect sa stam pe primul rand, ca acolo sta ea".
Dragi colegi, primul rand e liber pentru toata lumea. Ati ajuns sa va fie teama de cineva care nu reprezinta nicio autoritate in facultate? Ah, da. Poate ar lua o medalie pentru Pupincursita anului, dar doar atat. Ce va poate face? Credeti ca decanului ii pasa de chestiile astea? Va zic eu ca nu-i pasa, asa ca nu e nevoie sa plecati capul.
Probabil ca  plecati capul dintr-un puternic sentiment de inferioritate pe care il aveti fata de ea.
Si Andrei, ca stiu ca citesti, nu, n-o sa scot filmuletele cu ea. De ce? Pentru ca pot.
Stim cu totii ca esti amorezat de don`soara, da` crede-ne: nu ne pasa!

Si acum, stau si va intreb, da, pe toti cei care cititi pe aici, de ce oamenilor le e frica de cineva care nu ar putea sa le faca nimic? De ce afiseaza umilinta cand nu ar trebui? De unde provine aceasta teama nejustificata de o persoana care tot ce face sa isi trateze colegii cu o vadita condescendenta, sa pupe profesorii in dos si sa isi bage unghiutele in gat cand si alti colegi pot lua note la fel de bune ca ea? Cum poate o asemenea persoana sa inspire frica?
Mie singurul lucru pe care mi`l provoaca e o amara grimasa.