19 nov. 2009

Diana, omul predestinat esecului ideal.

Mda, dupa o sarada destul de ieftina ce dureaza de vreo cateva luni, recunosc: in sfarsit pot vorbi (si povesti) despre Diana, un om mic... un om marunt, un om invins, un om predestinat esecului ideal, un vesnic nemultumit care n-o sa-si gaseasca liniste sau fericire nicaieri si in nici un mod.
Degeaba incearca sa isi umple taieturile care lasa sa se scurga din el paianjenii aia care umplusera candva apa vie, sa isi gaseasac refugiul in tot felul de placeri trecatoare al caror efect il lasa intr-o si mai mare saracie atunci cand trece, degeaba se amageste ca pe o marioneta, o carcasa prin care bate vantul, nu (mai) are nimic (nu ca ar fi avut vreodata).
Nu detine nici macar mostenirea sa genetica, i-a fost data; informatiile la fel - le sintetizeaza, le prelucreaza, nu sunt ale lui, le primesteasca¦gandurile sunt si alea niste reflexii inconstiente a tiparelor dupa care i-a intrat in reflex sa gandeasca, lucrurile nu sunt nici ele ale sale, le achizitioneaza sau le primestete uite asa: nu are nimic. Senzatiile nu-s ale lui, le obtine, sentimentele nu le gestioneaza, nici sa fi le avut, nici sa le fi primit¦traieste intr-o lume a constructelor axiologice in care este doar un om foarte, foarte sarac, un om ce reuseste sa se pacaleasca singur ca are atunci cand se sacrifica unor vicii pe care le cauta si le exploreaza in speranta ca va simti ceva intr-un tarziu.

Dar e ca la circ, dupa ce luminile se sting si scena ramane goala omul care nu detine nimic e constient de asta, sta sub un reflector, se gandeste la moarte, recunoaste ca e pustiu, asa e el, pentru el e prea tarziu sa incerce sa aiba ceva, desi o sa mimeze in continoare ca are, o sa zambeasca fortat cand cineva ii deschide usa la intoarcerea acasa(desi si-ar fi dorit sa ajunga intr-o casa goala ca sa fie mai usor...cand casa e goala nu gasesti pe nimeni care, spre deosebire de omul care nu detine nimic, sa posede totusi ceva). Omul asta o sa evite sa foloseasca verbul "a avea" de azi inainte. El citeste pasaje din “Lupul de stepa" cand s-ar considera cat de cat bucuros doar ca sa-si aduca aminte ca tot ce traieste e o iluzie, ca dincolo de masca protectoare a cinicului convins se ascunde un suflet schilod care ocazional se mai si uraste pentru ca nu detine absolut nimic.

Diana, zilele tale sunt numarate.

7 comentarii:

  1. foarte frumos, abia astept continuare...si acum o intrebare hazlie: diana nu opune rezistenta? se lasa asa usor omorata?
    elena

    RăspundețiȘtergere
  2. @elena: inca nu stie de intentiile mele "bune". I am faking like a bitch.

    RăspundețiȘtergere
  3. îmi place de numa'-numa'. ia hai să vedem cum continuă.

    RăspundețiȘtergere
  4. ce-ai cu fata,eh? sau tocmai, ca nu ai...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mda, interesante povestile cu diana ..si eu am sa astept continuarea
    ps:te-ai razgandit cu link exchange'ul?eu te-am aduagat de cateva zile :-?? ..

    RăspundețiȘtergere
  6. more, more, more...give us MORE!

    RăspundețiȘtergere
  7. imi da fiori postarea.. numai la gandul de ce-o sa urmeze daca intradevar Diana e moarta la propriu ;) vom vedea ..caci eu continui sa cred ca toata povestea va fi doar o opera de arta bine construita:)

    RăspundețiȘtergere

Baga mare!

 

Que stii oare ? Copyright © 2009 Designed by CLO's Dizain | Premium Wp Themes | Premium Wp Themes | Icon Sets
Free Blogger Templates | Free Blogger Templates. Blogger Templates by Blogger Templates and Blogger Templates