13 nov. 2009

Prima intalnire cu Diana

Initial nu voiam sa continui sa va povestesc cum s-a intamplat cu Diana, insa am cedat curizitatii voastre din postul precedent. Si acum nu mai conteaza oricum. Am pus la punct si ultimele detalii despre ce am de gand sa fac. Pana acum totul decurge conform planului si asta ma satisface pe deplin. E ciudat, dar in ultimul timp ideea ca eu voi fi cea care va pune capat unei vieti nefolositoare si insignifiante, m-a facut sa ma simt mai vie ca un copil primindu-si jucaria preferata.
Diana locuieste singura. Pe tatal ei nu l-a cunoscut niciodata iar maica-sa e tarfa in Spania.
Locuieste intr-o garsoniera mizerabila. La fel de mizerabila ca si gandirea ei.
Prima data cand m-am hotarat sa merg la ea la usa era o seara livida de august. Am batut la usa si i-am spus ca stau in apropiere si ca as avea nevoie de un incarcator Nokia. Stupid, stiu, dar la momentul ala  nu m-am gandit la ceva mai veridic. M-a poftit in mica ei garsoniera plina de igrasie si intunecoasa. Totusi mirosea frumos..a lumanari parfumate si tamaie. Eu nu suport mirosul de tamaie, dar in combinatie cu mirosul parfumului ei si al lumanarilor facea ca in camera sa persiste o mireasma amarui intepatoare suportabila. Imi placea. De cum am intrat acolo m-am simtit linistita. Ma simteam bine in preajma ei, atmosfera imi parea familiara si asta ma binedispunea. Mi-a oferit incarcatorul de Nokia, mi-am pus telefonul la incarcat. M-am straduit sa nu se vada ca de fapt bateria era incarcata full. Avea o biblioteca mica plina de carti. Pe pat era deschisa una din cartile de la Jurnalu National. Adam si Eva. O citisem si eu in urma cu cativa ani. Am intrebat-o daca ii place. Mi-a raspuns sec ca i se pare stupida si nerealista. M-am enervat si nu am putut sa ma ascund. Nu puteam intra in polemici cu ea, nu-mi permiteam sa rup legatura inainte sa inceapa. M-am ridicat de pe fotoliu si am spus ca trebuie sa plec. Mi-am luat telefonul si m-am indreptat spre usa. A venit dupa mine si m-a prins de mana. Mi-a spus sa-i dau numarul de telefon. Atingerea ei m-a facut sa ma simt ciudat. M-am emotinat si am inceput sa ma balbai. Am iesit repede si i-am zis ca o sa mai trec pe la ea.
Am alergat pana acasa. Abia cand am ajuns in camera mea mi-am tras sufletul. Zilele care au urmat m-am gandit numai la ea. Si atunci am stiut ce avea sa urmeze desi va jur ca am incercat sa ma impotrivesc.

17 comentarii:

  1. devine din ce in ce mai interesant! :D

    RăspundețiȘtergere
  2. you can do better! give us moreeeee!

    RăspundețiȘtergere
  3. aham....devine din ce in ce mai interesant...m-ai acaparat cu povestea asta.mai multe detalii pasarik..vreau sa aflu cat mai repede deznodamantul poop:*:*:*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. incepi sa semeni cu jax la chestiile astea...

    RăspundețiȘtergere
  5. e cea mai tare poveste ever!

    RăspundețiȘtergere
  6. eu nu cred nimic.....dar o sa rvin

    RăspundețiȘtergere
  7. spune si tu mai multe, da detalii.
    de ce? cum?
    esti foarte ambigua, vrem sa stim clar ce si cum

    RăspundețiȘtergere
  8. incep sa vad un iz de telenovela
    dar vad ca prinzi la public
    asa ca iti doresc bafta
    din pura curiozitate si plictiseala
    o sa reintru

    RăspundețiȘtergere
  9. presimt ca povestea asta va face istorie.
    eu deja mor de curiozitate. cand mai scrii?

    RăspundețiȘtergere
  10. inceputul este promitator!.....astept continuarea

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc pt. link, te-am adaugat si eu in blogroll.

    Foarte buna abordarea din descriere. Cea cu "a lot of shit going on underneath." m-a terminat. Tare!

    Bafta in continuare! :D

    RăspundețiȘtergere
  12. foarte misto blogul tau. m-ai captivat cu povestea asta si sper sa o continui cat mai curand. i bookmarked you. :)
    succes in continuare.

    un cititot fidel

    RăspundețiȘtergere
  13. pe aici si eu.....14 noiembrie, 2009

    astept si eu continuarea...iti citesc demult blogul chiar daca nu sunt eu cu comentatul...povestea asta e captivanta....chiar mi-ar placea sa stiu daca e sau nu reala....dar presupun ca nu asta conteaza cel mai mult....iti doresc o seara frumoasa si spor la scris.

    un cititor fidel....

    RăspundețiȘtergere
  14. servus...
    nu bpot decit sa recunosc ca genul acesta de... seriale (au devenit un gen, nu?) prinde aici in blogosferă. mai ales cînd şi scriitura e meşteşugită cum e la tine ;)
    toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere

Baga mare!

 

Que stii oare ? Copyright © 2009 Designed by CLO's Dizain | Premium Wp Themes | Premium Wp Themes | Icon Sets
Free Blogger Templates | Free Blogger Templates. Blogger Templates by Blogger Templates and Blogger Templates