Unde nu-i cap, vai de cultura.

Sa vorbim putin despre pseudo eruditii nostri dragi. Romanasii cu pretentii de atoatestiutori, posesori ai unei cantitati incomensurabile de autosuficienta nejustificata. Ii recunosti simplu. Niciodata nu se uita la “porcaria aia de tv din care nu invata nimic”. Insa daca vreodata prin cine-stie-ce minune deschid teveul, se uita doar la Discovery. Probabil au setate doar 2 canale : Discovery si Mezzo. Si majoritatea culturii lor generale de pe acolo e stransa. Nu asculta decat muzica clasica. Si nu orice fel de muzica clasica. Au avut rabdarea si timpul necesar sa isi gaseasca si favoritii in randul acestei categorii de muzica selecte, pentru oameni eruditi, asa ca ei. Si tin sa mentioneze asta ori de cate ori au ocazia. Ca nu oricine poate asculta, ca trebuie sa ai cel putin o data si jumatate IQ-ul lui Einstein, ca sa faci fata mental, zic, muzicii clasice. Daca le spui de vreo trupa symphonic metal sau gothic, siiigur iti vor gasi cel putin 5 compozitori de unde trupele respective s-au inspirat cu nesimtire. Si desigur tu, Gheorghe, n-ai de unde sa stii, daca tu asculti ce iti impune VH1 si gasca ta de pletosi fara speranta. Activitatile lor extra scolare, extra job si extra-orice-altceva-mai-vreti voi, se rezuma la mersul la teatru, la film, la filarmonica, precum si la diversee expozitii de arta si lansari de carte. Desigur intotdeauna vor avea ceva de comentat. Sigur filmul pe care l-au vazut, si pentru care au platit cu orange student, n-a fost pe masura asteptarilor. Desi s-au interesat cu 1 luna inainte de premiera, au citit critici si recenzii, si au mai vazut inca 3 filme ale regizorului, ultimul film pur si simplu nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor lor. Fie actorii nu au jucat convingator, fie filmul a scartait la regie si montaj, fie pur si simplu povestea filmului a fost prea banala si subiectul supra-exploatat. La final vor spune ca a fost o pierdere de timp. Exemplul de mai sus se aplica si pieselor de teatru. Pentru lansarile de carte e ceva diferit. Ei trebuie sa fie acolo sa se intalneasca cu altii ca ei. Unde in alta parte sa poti socializa cu oameni care poseda aceleasi apucaturi de filfizon, daca nu acolo? Unde sa iti etalezi pretentiile de condescendenta absoluta? Ei vor merge chiar daca autorul cartii e un “retardat fara perspectiva”, chiar daca cartile lui sunt fade si lipsite de substanta, si mai mult decat atat, a copiat cu nonsalanta porceasca idei din scrierile predecesorilor. Se revolta si incep sa scrie atricole intregi pe blogurile lor, ajungand la infailibila concluzie ca daca s-ar fi scremut putin, ei insisi ar fi putut scrie cu siguranta ceva mai bun, ceva care ar fi debordat autenticitate prin toti porii. Bineinteles ca in grupul lor de prieteni se vor influenta unii pe altii in materie de cultura. E superkult sa citeasca Kafka, Goethe, Rousseau, Tolstoi. Chiar daca probabil nu inteleg decat cuvintele de legatura si dupa ce termina cartea nu isi mai amintesc decat coperta si numele autorului pe care, ca sa-l poata scrie pe vreun blog, vor avea nevoie de google sa se asigure ca nu l-au gresit. Dar nu e om citit acela despre care nu stie toata lumea ca el citeste! De aceea intotdeauna au cate o carte cu ei in rucsac/geanta/mapa. Daca merg cu metro-ul sau cu oricare alt mijloc de transport in comun, vor citi acolo, chiar daca, la dracu, nu merg decat 2 statii, si nu apuca sa termine nici macar o pagina. Iar daca asteapta pe cineva in parc, la fel isi vor deschide cartea. Si daca chiar n-au chef sa tina cartea aia grea de juma de kg in mana, o las asa, la voia intamplarii, pe banca, in timp ce ei isi vor deschide tacticos device-ul cu muzica, setand volumul la maxim si vor asculta, plini de emfaza Mozart, Bach, Strauss, Vivaldi si altii, dupa preferinte. Despre ei sunt multe de spus si cel mai probabil i-ati intalnit si voi. Poate voi reveni cu o continuare, pentru ca sunt din ce in ce mai multi si, pe mine una, ma amuza teribil.