Destainuri...

Nu stiu cum sa incep dar simt nevoia sa ma eliberez cumva. Aici sunt oricum doar un nickname si simt ca pot fi sincera.
Pe Diana nu o stiu demult dar  cele cateva luni pe care le-am petrecut impreuna  mi-au fost suficiente pentru a lua aceasta decizie.
In defintiv dreptul la viata e o problema etica controversata iar eu sunt hotarata sa imi asum responsabilitatea morala. E trecut de miezul noptii si inca simt efectul celor cateva pahare de vin rosu pe care le-am baut pe nerasuflate cu cateva ore in urma. Ma incearca o durere de cap dar nu vreau sa dorm. In 5 ore oricum va trebui sa ma trezesc si sa fiu fresh. Sau macar sa par. Putin.
Sa revin la Diana. Era o dimineata racoroasa de vara. Ma intorceam pe aceeasi strada batatorita de vreme si de pasii atator fiinte lipsite de importanta, ca si mine de altfel, diferenta e ca eu stiam asta, ei nu.
Diana vorbea la telefon. Parea ca se cearta cu cineva dupa tonalitatea grava, sacadata  pe care o avea. Plansese. Incerca sa isi acopere fata si se plimba agitata. M-am oprit in loc prefacandu-ma ca imi scotocesc in ghiozdan. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am un foc. Desigur ca aveam. Cele 20 de tigari fumate zilnic stau marturie. I-am intins o bricheta. Ii tremura mana si abia a reusit sa isi aprinda tigara.Avea maini albe si fine, unghii rotunde, frumos ingrijite. Mi-a multumit facand un semn din cap. In continuare vorbea la telefon. Am mai ramas putin sa vad ce urmeaza sa faca. Se departa scurtand drumul pe o alee ingusta. Am urmarit-o. Purta o pereche de pantaloni 3 sferturi mulati negri si un tricou verde decoltat. Parul de lungime medie, saten. Nu am putut sa nu-i observ inca de la inceput ochii patrunzatori si acea privire glaciala. M-a fascinat inca din primul moment. As fi vrut sa stiu cu cine se cearta, de ce sufera si mai ales pentru cine. Urmarind-o am aflat unde sta. La cateva strazi de mine, la etajul 2.
Nu stiu de ce vreau sa fac asta acum dupa cate s-au intamplat intre noi. Dupa toate acele momente. Dar nu mai e cale de intoarcere. What`s done is done.
Nu ma astept sa fiu inteleasa de nimeni. Indiferenta si ignoranta oamenilor m-au impins pana in punctu` asta. Si dupa ce se va termina nu voi manifesta nici cea mai mica urma de regret.