Prima intalnire cu Diana

Initial nu voiam sa continui sa va povestesc cum s-a intamplat cu Diana, insa am cedat curizitatii voastre din postul precedent. Si acum nu mai conteaza oricum. Am pus la punct si ultimele detalii despre ce am de gand sa fac. Pana acum totul decurge conform planului si asta ma satisface pe deplin. E ciudat, dar in ultimul timp ideea ca eu voi fi cea care va pune capat unei vieti nefolositoare si insignifiante, m-a facut sa ma simt mai vie ca un copil primindu-si jucaria preferata.
Diana locuieste singura. Pe tatal ei nu l-a cunoscut niciodata iar maica-sa e tarfa in Spania.
Locuieste intr-o garsoniera mizerabila. La fel de mizerabila ca si gandirea ei.
Prima data cand m-am hotarat sa merg la ea la usa era o seara livida de august. Am batut la usa si i-am spus ca stau in apropiere si ca as avea nevoie de un incarcator Nokia. Stupid, stiu, dar la momentul ala  nu m-am gandit la ceva mai veridic. M-a poftit in mica ei garsoniera plina de igrasie si intunecoasa. Totusi mirosea frumos..a lumanari parfumate si tamaie. Eu nu suport mirosul de tamaie, dar in combinatie cu mirosul parfumului ei si al lumanarilor facea ca in camera sa persiste o mireasma amarui intepatoare suportabila. Imi placea. De cum am intrat acolo m-am simtit linistita. Ma simteam bine in preajma ei, atmosfera imi parea familiara si asta ma binedispunea. Mi-a oferit incarcatorul de Nokia, mi-am pus telefonul la incarcat. M-am straduit sa nu se vada ca de fapt bateria era incarcata full. Avea o biblioteca mica plina de carti. Pe pat era deschisa una din cartile de la Jurnalu National. Adam si Eva. O citisem si eu in urma cu cativa ani. Am intrebat-o daca ii place. Mi-a raspuns sec ca i se pare stupida si nerealista. M-am enervat si nu am putut sa ma ascund. Nu puteam intra in polemici cu ea, nu-mi permiteam sa rup legatura inainte sa inceapa. M-am ridicat de pe fotoliu si am spus ca trebuie sa plec. Mi-am luat telefonul si m-am indreptat spre usa. A venit dupa mine si m-a prins de mana. Mi-a spus sa-i dau numarul de telefon. Atingerea ei m-a facut sa ma simt ciudat. M-am emotinat si am inceput sa ma balbai. Am iesit repede si i-am zis ca o sa mai trec pe la ea.
Am alergat pana acasa. Abia cand am ajuns in camera mea mi-am tras sufletul. Zilele care au urmat m-am gandit numai la ea. Si atunci am stiut ce avea sa urmeze desi va jur ca am incercat sa ma impotrivesc.