District 9 (2009)

Conceptul asta de mixtura dintre oameni si extraterestrii il gasesti si in "Species" si in "Alien 3". (recunosc, nu-s nici pe departe cel mai inspirate exemple dar altele nu-mi trec prin cap acum) . Am vazut chiar si un anime cam pe aceeasi tema:"Saikano". Si sunt o gramada de alte filme pe tema alien vs human. Cred ca ce face ca "District 9" sa iasa asa putin din tipare e fix ce m-a enervat pe mine la inceput, anume prezentarea povestii sub forma de documentar. (ori pe mine m-a iritat mixtura asta dintre documentar si sci-fi). Nu am zis ca "District 9" e copiat dupa ceva, ci ca ideea nu e revelatoare cum ma asteptam eu. Asa-i cand ai asteptari mari d`ampixu` si te lasi influentat de entuziasmul altora. Te dezumfli ca un balon. De asta poate era mai bine sa il vad pese 2-3 ani cand mai trecea manifestul asta frenetic pro "District 9".

Ce mi s-a parut ceva mai inedit in ideea fimului e analogia dintre extraterestri si minoritati, trimitere catre perioada Apartheid-ului. Insa a avut grija Hollywood-ul sa ne intoxice in atatea filme cu rasism, discriminare, rautatea nejustificata a oamenilor, incat orice nou film pe tema asta s-ar putea sa ne cada cam greu la stomac. Adica, ganditi-va la film. Oamenii aia, in prostia si rautatea lor, se intampla sa fie doar interesati de cum sa faca sa se foloseasca de armele extraterestrilor si "to beat`em down". Intr-adevar, de ce cucubau s-ar mai fi sinchisit macar sa incerce sa-i inteleaga si sa-i integreze in societate, cand sunt atat de preocupati sa fie rai si necrutatori? mean, mean human beings. :faf:

Ce m-a mai suparat e ca naratiunea nu e atat de coeziva pe cat mi-as fi dorit. Povestea sare de de la o scena la alta fara sa explice, fara sa stabileasca scopul actiunii, lasandu-ti gustul ala ciudat ca ai pierdut esentialul.
Finalul cica ar fi deschis lasand loc unei continuari, mie nu mi-a lasat deloc impresia asta.

Cat despre regie, nu sunt nici pe departe avizata in domeniu, asa ca mari argumente tehnice nu stiu sa spun, dar chiar si asa am putut observa cu usurinta cum camera tremura de parca era tinuta in varful degetelor de un cameraman suferind de parkinson. (sa am pardon de exprimarea plastica). A fost suportabil la inceput cand se voia a fi un documentar, dar dupa aia a devenit obositor.

Despre teribilsmul la volan

Am primit si eu o leapsa de la Anda, care din cate am inteles face parte din campania “ca sa fii cool, trebuie sa fii viu”, initiata de Brightie.

Eu o sa vorbesc din perspectiva teribilistului cretin. Pentru ca cine ma cunoaste, probabil stie deja, ca sunt o excentrica prin definitie. Si pentru ca un teribilist adevarat isi manifesta spiritul libertin pe unde apuca, am facut si eu intocmai.
mai jos am sa va povestesc ceva ce s-a petrecut la inceputul anului, dand quote dintr-un fost blog de al meu:

Se face ca dupa 1 an de cand n-am mai condus, m-am urcat si beata si fumata la volan-pe 12 ianuarie 2009, sa tin minte data... :)) (nu era masina mea, dar proprietaru n`avea carnet, si cei care mai aveau permis erau mai beti decat mine). Am vrut si noi, ca oamenii, sa gustam shaorma de la Dristor, de unde si-o cumpra Tolea. (si daca va intrebati de unde stiu io asta, nu am sa va raspund, probabil am uitat, eniueiz, e cel putin irelevant, cert e ca Tolea isi ia shaorma de la Dristor, si daca nu stiti cine e Tolea sunteti niste inculti prosti, neinformati, mama voastra de netrebnici) Si cum conduceam eu incet, ca un cadillac, pac pac, m-am trezit oprita pe dreapta de catre garcica intr-un tumultos exces de zel. De ce m-a oprit? Pai, pen`ca io mergeam regulamentar, pe drumu cu prioritate si o tanti bucuresteanca s-a gandit ca e noapte,ce sa mai opreasca la stop, si zdup mi-o taiat calea, si eu, soferul exemplar, am atentionat-o usurel, in surdina cu un claxon *partea cu baga-mi-as p*** in mm de bucuresteanca proasta" nu se mai pune, o taiem la montaj) Partea buna e ca nenea agentu` nu si-a dat seama ca eram pilita/ametita/torpilata/fumata Partea proasta e ca n-aveam permisu` cu mine si nici buletinu`. daaaar! aveam carnetu de student (UPG, ce plm! ), a zis ca e bun si ala, numa` ca masina era imatriculata in Austria, si pana si-o gasit proprietarul actele (adica un bun prieten, am simtit imboldul sa mentionez asta, nu vreau sa creez confuzii ca eu as umbla cu necunoscuti, fumata fiind, si m-as urca in masina unor straini, ca cine-stie-ce bagadela, nu ca s-ar fi gandit cineva la asta, dar trebuia sa fiu cat mai exhaustiva, doar asa...pt impresie artisitica) El abia ce borase doua strazi mai `napoi. M-o pus sa zic CNP-ul, m-o verificat prin statie, s-or convins ca am permis (undeva uitat printr-un sertar, cine se gandea ca o sa fie nevoie?) si ne-a lasat sa plecam dupa ce m-a intrebat de ce am claxonat, si eu uitandu-ma fix asa in ochii lui de bovina la datorie, i-am zis "Eu ma aflam pe drumul cu prioritate, circulam reguamentar, si doamna mi-a taiat calea si pentru evitarea unui potential pericol am atentionat-o conform legii, printr-un prelungit claxon" Dupa care m-am uitat catre tanti, cu o privire umila, ca si cum ea nu si-ar fi dat seama de injuraturile adresate anterior, si i-am spus timid: "Sper ca nu v-am speriat, sau indraznesc sa zic, intimidat cu claxonul..!" Ea a dat din cap in semn ca nu, ca e totul ok.Stiam ca nu e ok pt ea, ca i-a cam luat permisu` vreo luna asa. Eu nu m-am ales cu nicio amenda, nicio penalizare, ceea ce mi s-a parut cel putin ciudat, avand in vedere ca n-aveam permisu si buletinu cu mine, si ca eram provinciala siiiiii permisul meu fusese eliberat de politia municipiului Ploiesti (dupa cum l-am instiintat pe garcica).(Ce dracu` ma, eram noi beti dar am condus regulamentar, sa am pardon) Si acum ca am spus toate astea ma simt asa rebela, si tru, si rebela si tru si rebela si tru. Mai ales ca dupa aia era sa iau in freza mai multe masini, si ridicam mainile de pe volan in curba.

Ei bine, da, am fost in postura acelor soferi exentrici, teribilisti si idioti.
Nu m-am gandit atunci ca as putea pune in pericol viata unor oameni nevinovati, si viata celor ce se aflau in masina. De atunci nu m-am mai urcat la volan. Mi-e frica. Nu am incredere in abilitatile mele de sofer nici treaza. Ma panichez usor, ma pierd cu firea si nu sunt in stare sa controlez masina. Poate o sa mai iau vreodata ore la un instructor, dar nu prea curand.
Nu cred ca as mai avea curajul prostesc sa ma urc nici macar obosita, d-apoi torpilata la volan. Se pare ca nu`s eu in masura sa dau sfaturi despre cum trebuie sa conduceti, dar inainte de a va manifesta accesele de rebeliune furibunda la volan, ganditi-va ca ceilalti participanti la trafic n-au nicio vina, si ca teribilismul nu cumpara vieti.

Cam atat.

Leapsa merge mai departe la Zanardi si rage

The King and the Clown (2005)

Trebuie sa recunosc ca desi la inceput am avut indoieli, industria cinematografica asiatica a reusit sa ma cucereasca. Reticenta mea initiala consta in faptul ca asiaticii in general au un sistem de valori putin diferit fata de al nostru si un umor parca regional, dar cateodata acest lucru este exact motivul pentru care ai alege sa vezi un film asiatic. Dand peste "The King and The Clown" si simtind o pofta launtrica de kung fu am zis ca nu ar strica sa il vad, mai ales ca nota de pe iMDB deseori imi starneste curiozitati.
In "The King and The Clown" (Wang-ui namja) este prezentata la inceput o adunatura destul de pestrita de street perfomers din Koreea secolului XVI, care isi castigau existenta facand tot felul de spectacole, acrobatii, teatru de comedie si alte exhibitii specifice meleagurilor. Pe parcurs ne dam seama ca desi simpatic in sine, si plin de oameni binevoitori si joviali grupul isi complementeaza venitul si prin mici gainarii si prin prostitutie. Inca de la inceput se remarca doua personaje pitoresti, Jangsaeng si travestitul Gonggil. Intre ei este legata o puternica camaraderie, care il face pe Jangsaeng, satul de marsaviile comise, sa isi ia prietenul si sa plece in lumea larga in cautarea unei noi trupe. Cei doi au o idee noua, pe cat de revolutionara pe atat de periculoasa. Ei se apuca sa joace teatru satiric pe seama regelui aflat atunci in functie, inspiratia lor avandu-si originile in barfele care circulau in acea vreme mai rapid decat un gras la bufetul suedez. Dupa o vreme in care treburile incepusera sa mearga bine si banii sa curga garla, ajunsi si foarte high profile, celor doi li se aranjeaza sa isi joace faimoasele roluri chiar in fata regelui care era, cum am mentionat anterior, insusi subiectul lor de batjocura. Aceasta reprezentatie a starnit multa verva in randul audientei, lumea ajungand sa aibe convinegerea ca acela va fi ultimul lor act. Desi se asteptau ca scafarliile lor sa fie noi ornamente pentru portile cetatii, ei, cu un avant revolutionar, duc la bun sfarsit spectacolul, iar cliseisticul rege excentric si plictisit se arata extrem de amuzat si intrigat de curajul lor nebunesc, ajungand pana la a-i numi clovnii sai personali, si aranjeaza ca ei sa primeasca cazare la palat si sa isi etaleze abilitatile ori de cate ori este necesar. Acest salt pe scara sociala si faptul ca regele se indragosteste de Gonggil le va aduce in schimb doar neplaceri, invidii, comploturi si tentative de asasinat. Intr-un sfarsit Jangsaeng ajunge in temnita, cu ochii scosi iar Gonggil, lipsit de prietenul sau si de orice libertate incearca sa se sinucida. Finalul este extraordinar de incarcat emotional si desi filmul este unul cu un buget destul de limitat si cu o oaresce tenta gay,(mentionez ca sunt pe alocuri homofob) nu pot sa nu il recomand.

Nu consumati droguri la volan!

Filmuletul de mai jos va arata de ce nu e frumos sa consumati droguri cand porniti la drum.



sa nu se inteleaga ca in alte situatii consumarea lor ar reprezenta in vreun fel un act necugetat.


viva la legalisation!

Ce sa facem cu tiganii?

Stiu ca poate nu merita frustrarea si supararea mea, dar nu pot sa nu refulez si eu undeva, ca tot omu`.
Prima zi de scoalaaa. Frumos, multa inghesuiala, usi inchise, orgasme gastrice la vederea platourilor de mancare destinate profesorilor (o pleiada de sinestezii, nu alta), durerea in pelvis a secretarelor, cu alte cuvinte nimic nou. Dupa ce am reusit intr-un apoteotic final sa-mi scriu amaratul ala de orar, am decis ca nu mai am ce cauta in locul ala sufocat de boboci dornici sa cunoasca si ei ce inseamna studentia, altfel decat stiau din comediile americane. Asa ca, impreuna cu inca 2 colege, m-am indreptat respirand dezamagire prin toti porii (orar supra-aglomerat, sali aiurea puse, profi necunoscuti etc-uri) spre statia de autobus. Nu stiu daca ati vazut vreodata pe youtube filmuletul ala cu metrourile japoneze, cand ii impingeau jandarmii sa intre, dar cam asa ceva era in statie. muuuulti studenti. m-am strecurat cu o colega pe usa din spate. mare maaare greseala. La statia urmatoare au dat buluc pe usa din spate o grupare de 5 tigani, la peptu gol, galagiosi nevoie mare, pusi pe furt si panarama.
Nu doar ca odorul pe care il imprastiau in jurul lor era vecin cu al unui cadavru in putrefactie, dar mai mult decat atat erau foarte foarte agresivi.Incercau sa te impinga poate poate ti-or putea sterpeli telefonul sau portofelul, te trageau de maneca, o minunatie, nu alta. Abia asteptam sa cobor, numaram secundele, minutele, firele de par ale colegei, orice, numai sa nu-i aud. Si inca o data imi pare rau ca nu m-am nascut un malac de 2 pe 2 cu centura neagra, agatata de gat, inca din fasa. Si ce poti sa le faci? Nimic. Daca le spui ceva, le dai motive sa se ia si mai rau de tine, daca`i reclami sau suni la politie, nu se baga nimeni, ca, de altfel, le dardaie si lor cururile alea de fatalai complexati. Efectiv nu poti decat sa taci si sa inghiti. Din pacate la asta s-a ajuns. Sa iti fie frica sa circuli cu autobusul ziua in amiaza mare. Si sa se mai spuna ca de ce oare avem sa ajungem niste amarati paranoici si suferinzi de mania persecutiei.
Sa clarific lucrurile. Eu nu am nimic cu oamenii de etnie rroma. Am depasit faza pubertariana cu "yaay, sunt rasista si ce cool ma simt!" Doar ca, pe mine cand vad asemenea oameni, ma incearca un minunat sentiment de amaraciune, profund amplificat de neputinta mea si indiferenta celor din jur.

Sfat: (daca nu aveti!) strangeti dracului bani si luati-va o masina. sau un avion. sau o bicicleta, daca sunteti eco. Sau un permis port arma.
Sau si mai simplu: nu va uitati ipod-ul acasa! niciodata!

dati volumul la maxim.

The Brothers Bloom (2009)

Povestea filmului se desfasoara in jurul fratilor Bloom, niste escroci "de meserie", foarte simpatici si minutiosi decupati parca din romanele lui Mark Twain. Impreuna cu sidekick-ul lor taciturn Bang Bang vor sa dea lovitura cea mare inainte de a se retrage pentru totdeauna din activitatea lor, care de-a lungul vremii i-a pus in incurcaturi nu tocmai placute. De data asta tinta lor este o femeie excentrica, mostenitoarea unei vaste averi, dar singuratica, izolata in conacul sau, si usor antisociala, chestie total atipica, as spune eu. Care alta femeie plina de bani fiind, n-ar avea in proximitate o haita de "prietene", amantul supradimensionat, rutina de shopping la Milano sau aparitiile in Cosmo? Dar deh, poate este doar misoginismul din mine care tresare la astfel de constructii neverosimile ale personajelor. In schimb ea este un personaj neindemanatic care colectioneaza hobby-uri si citeste foarte mult, dobandind astfel abilitati aleatorii care acopera cu dibacie gaurile din complot.

Adrien Brody este ales excelent pentru rolul lui Bloom, fratele mai mic. Personaj nevrozat, lipsit de initiativa si de curaj, romantic si melancoli, el nu se potriveste in peisajul ilicit, dar este tarat aici de catre fratele sau mai mare, Stephen (Mark Ruffalo) un personaj construit abil ca fiind unul coleric, puternic si extrem de inteligent, insa total lipsit de compasiune.

"The brothers Bloom" este o aventura europeana si totodata o poveste atemporala. Stilul este o imbinare destul de reusita, dar din pacate personajele antagonice si fara credibilitate ofera o nota de cliseism deranjant. Imagistica este superba in ciuda faptului ca este filmat si in Romania. Aici se poate observa cu adevarat maiestria CGI a celor de la Hollywood. Explozia castelului Peles ofera intr-adevar un plus de surpriza si amuzament, dar probabil cu precadere romanilor.

Povestea insa reuseste prin natura sa sa te faca sa te intrebi daca ceea ce se intampla este real, sau doar un teatru pus la cale de catre Stephen. Acesta lucreaza din culise pentru a pacali pe toata lumea, inclusiv pe fratele lui. Spectatorul privind povestea prin ochii lui Bloom este de asemenea derutat, facandu-se astfel loc pentru finalul neasteptat, dar puternic, imbibat cu o nota dramatica incarcata de patetism.

Bursa Locurilor de Munca

sau... the greatest tzeapa!

Da, vineri 25 septembrie. Mare valva, mare. Bursa locurilor de munca prin mai multe orase. Great! Cum si eu, ca toti tinerii, si din pacate nu numai, sunt in cautare de asa ceva, am zis sa merg sa vad care e treaba. Nu ca as fi avut astepari prea inalte, sau ca imi inchipuiam ca voi gasi ceva pe bune, dar am zis ca nu strica niciodata macar sa incerci. Stiti voi, sentimentul ala ca ba, am facut in ceapa ma-sii cam tot ce era de facut, dar natura, universul, dumnezeul, conspira laolalta pentru ridicarea nefericirii si frustrarii mele pe cele mai inalte culmi. (nu zic ale disperarii, sa nu ma trageti de urechi, nu de alta, dar oricum mi-a mai trecut de Cioran, asa putin?). Si uite asa, am mers cu doi prieteni sa vedem care-i treaba. Ne-am printat frumos 10 cv-uri si 10 scrisorele de intentie. Stiam ca multe firme mari ca Vodafone, P&G, Orange, ING, BCR, Kiss fm (nu mai dau nume, ca reclama costa), vin acolo doar ca sa isi mai faca oleaca de publicitate, si nu ca chiaaaar ar avea vreun post liber.
Si am ajuns la Casa Sindicatelor (Ploiesti) unde era localizat marele eveniment. Am intrat. Si...poc. Realitatea crunta ne-a lovit peste ochi. (bitchslappin` mo`fo) Acolo erau doar 6 standuri amarate, dintre care 4 pentru sudori, bobinari, stivuitoristi si electricieni. A 5-a taraba era cu locuri de munca in afara. Si a 6-a era ING-ul pentru care trebuia sa te inscrii ca sa intocmesti asigurari de viata. Intr-un cuvant: o mizerie. Probabil criza economica a afectat din marele plin comapaniile, zic si eu, saracii de ei, n-au mai avut bani sa plateasca oamenii sa stea la stand si ce s-o mai plati sa stai p-acolo.
Concluzia: muuulte locuri pentru oamenii cu meserii. locuri putine spre deloc pentru absolventii de studii superioare (deci, sugeti caricelu, bah absolventilor. cine mama dracu` v-a pus sa va tociti coatele prin facultati, ca acu sa stati sa luati oraganu in muzicuta? hă hă hă. :| ) sa nu mai zic de locurile destinate studentilor, expresia "luati-o in mana, ba!" e un minunat eufemism.
Deci, astia care ati terminat facultatea, sau sunteti inca studenti, reprofilati-va pe ceva practic rapid, sau... alternativa cea mai buna: emigrati!.

In alte orase se pare ca situatia a fost si mai de căcat:
citat de pe un forum:

Sunt foarte dezamgita. Am fost la "targul de joburi" si am ramas socata! Ma asteptam sa fie in holul universitatii, niste standuri, cu reprezentanti de la diferite firme, dar, nu era decat o lista amarata, cu cateva locuri de munca, fara un nr. de telefon, fara nici un contact. Absolut nimic. Si cata reclama s-a facut, si se mai spunea ca targul incepe la ora 09/00. Ce sa inceapa la 09.00? Atunci se afiseaza lista. Tara noastra, Romania! Am scos si 20 de CV-uri degeaba

Asta imi aduce aminte de ce mi-a zis acum ceva vreme o prietena: "In Romania job-ul e un lux pe care nu multi si`l pot permite".

sad but true. (like emos, u know)

Inglorious Basterds (2009)

Daca ma apuc eu sa -i fac o semi-recenzie filmului, cu siguranta voi strica placerea multora in a-l viziona.

Insa, mentionez ca am asa o slabiciune pentru filmele lui Tarantino, dar ca - dupa spusele unora - filmul cu pricina se presupunea a nu fi conceput dupa trademarkurile individului - unii spuneau ceva de ironie, altii se eschivau - am decis sa ma edific.

Ce mai pot spune e ca - oricat mi-ar place mie Tarantino - fura meserie cum se fura curent, adica ce-i fain e ca fura de la cei mai buni(regizori) si face treaba buna.
A lipsit scena cu femeia gravida atacata de oameni cu pusti(scena obsesiva in filmele lui), dar avem aceleasi reactii care ne plac si evident gloante si sange intr-un ritm demential - o declaratie de dragoste si poc...o mangaiere pe picior si ...evident - poc!
Pus ca femeile fac mai bine un razboi decat barbatii in filmul asta.

Sfatul meu, daca va place Tarantino, daca ati baut vreo trei sticle de pinot noir si merlot - demisec si aveti chef de ceva interesant, dar nu excesiv de solicitant psihologic - uitati-va la filmul asta, o sa va lase cu zambetul pe buze la multe faze, si chiar si la sfarsit.

Trailer!

Cateva replici pe care le-am gustat la maxim:
Lt. Aldo Raine:
"You probably heard we ain't in the prisoner-takin' business; we in the killin' Nazi business. And cousin, Business is a-boomin'. "
"Nah, I don't think so. More like chewed out. I've been chewed out before."
"Well, you don't got to be Stonewall Jackson to know you don't want to fight in a basement."
"You know somethin', Utivich? I think this might just be my masterpiece."

Adolf Hitler:
"Nein, nein, nein, nein, nein, nein! How much more of these Jew swine must I endure? They butcher my men like they were fish bait! I have heard the rumors myself! Soldiers of the Third Reich, who have brought the world to its knees, now pecking and clucking like chickens. Do you know the latest rumor they've conjured up in their fear-induced delirium? The one that beats my boys with a bat. The one they call "the Bear Jew" is a golem!"

Col.Hans Landa:
"I love rumors! Facts can be so misleading, where rumors, true or false, are often revealing."