"Zâtul" - Tatiana Tolstaia

"Zâtul" de Tatiana Tolstaia


Actiunea romanului se petrece la 200-300 de ani dupa distrugerea Pamantului de catre o bomba nucleara. Nu se intra in detalii referitoare la catastrofa, cu atat mai mult cu cat evenimentul ne este marturisit de un gugustiuc. Acesti gugustiuci sunt un soi de marzaci, anume clasa conducatoare. Cativa dintre locuitorii comunei fac parte din generatia de dinaintea distrugerii, acestia fiind denumiti sugestiv "Fosti". Personjaul principal, Benedikt, nascut de dupa catastrofa, e un tanar scrib care sfarseste casatorit cu Olenka, ajungand sa fie stapanul unei gospodarii roditoare alaturi de familia sotiei sale.

Benedikt este urmarit, pe tot parcursul romanului, de o permanenta sete de cunoastere, de a descoperi lectura, de a citi, de a fi robul propriei sale "gandiri personale", si nu a altora.

In fruntea tuturor se afla marzacul sef, Fiodor Kuzmici, slavit fie-i numele! Conducerea sa e o combinatie de dictatura si mult ridicol: isi insuseste operele maestrilor ramase dupa dezastru proclamandu-se ca singur autor, decreteaza  "noi sarbatori", cum ar fi Anul Nou, ziua Femeii.

Romanul nu duce lipsa de umor si de sarcasm. Tatiana reuseste sa creeze o lume posibila in care oamenii mananca sobolani, au coada si ghiare si se tem de ceea ce nu cunosc si nici nu le este ingaduit s-o faca, sunt inspaimantati  de constiinta lor, de propriul lor zat. Benedikt este un personaj foooarte placut. Nu poti sa nu il indragesti urmarindu-i evolutia pe parcursul povestii. "Zatul" e o lectura relaxanta si  presarata cu diverse alegorii foarte usor de remarcat.

***

"Nu exista niciun fel de zat. Nu-i decat nestiinta oamenilor"

"Ei poftim! Omul propune si D-zeu dispune!"

"Boala este in cap, boala este ignoranta omeneasca, prostia, intunericul"

"Nu exista dusman mai rau decat indiferenta"