Aveau nevoie de un Iisus si eu trebuia sa fiu acela.

Imi amintesc ca anul trecut la un seminar  ne-a intrebat profa ce parere avem despre religie.
Dupa ce majoritatea a ridicat in slavi dusu` la biserica, impartasitul, spoveditul si alte ritualuri crestine, am zis ca trebuie sa spun si eu parerea mea umila. Mi-am zis ca cineva tre` sa-i lumineze, cineva trebuie sa le arate adevarul care umbla teleleu prin  fata lor, dar nu il pot vedea din cauza unui dumnezeu prefabricat. In momentul acela ei aveau nevoie de un Iisus si eu trebuia sa fiu acela. (putin efeminat, dar pana la urma religia nu face discriminare)
Am sa incerc sa rezum pe scurt pledoaria pe care am tinut-o atunci, plina de emfaza.

Religia reprezinta imbinarea cu succes(comercial as putea spune)a unor factori ce tin de dogme si ritualuri avand ca motiv principal (ergo prilej de exploatare) divinitatea, ideea de divinitate, nevoia fiintei umane de a se lasa dominata, condusa, protejata de ceva mai presus de propriul eu, un "ceva" pe care il putem numi cu succes "supranatural".
Fiecare religie reprezinta un sistem bine definit pe baza unor convingeri, invataturi, idei filosofice...
In viziunea mea religia a reprezentat si inca mai reprezinta o unealta excelenta de care un anume grup de indivizi se pot folosi pentru a controla masele(ca dovada ca romanul, om cu frica lui dumnezeu, nu are incredere in justitie, nu are incredere in politie, ci are cea mai mare incredere in biserica, asta dupa unele sondaje)
Una e sa fii religios (ergo bisericos) si alta e sa fii pur si simplu credincios (doar pentru a crede nu ar trebui sa ai nevoie sa te duci prin biserici si sa faci plecaciuni, sa pupi icoane etc, chestii ce tin de ritualul religios)...
 Inca ceva de care nu`s lamurita, poate ma luminati voi...
De ce trebuie sa platesti pentru serviciul religios? Credinta se cumpara? Dumnezeu se vinde?

Ce parere aveti voi de religie? In ce masura va e sau nu indispensabila?

Prima intalnire cu Diana

Initial nu voiam sa continui sa va povestesc cum s-a intamplat cu Diana, insa am cedat curizitatii voastre din postul precedent. Si acum nu mai conteaza oricum. Am pus la punct si ultimele detalii despre ce am de gand sa fac. Pana acum totul decurge conform planului si asta ma satisface pe deplin. E ciudat, dar in ultimul timp ideea ca eu voi fi cea care va pune capat unei vieti nefolositoare si insignifiante, m-a facut sa ma simt mai vie ca un copil primindu-si jucaria preferata.
Diana locuieste singura. Pe tatal ei nu l-a cunoscut niciodata iar maica-sa e tarfa in Spania.
Locuieste intr-o garsoniera mizerabila. La fel de mizerabila ca si gandirea ei.
Prima data cand m-am hotarat sa merg la ea la usa era o seara livida de august. Am batut la usa si i-am spus ca stau in apropiere si ca as avea nevoie de un incarcator Nokia. Stupid, stiu, dar la momentul ala  nu m-am gandit la ceva mai veridic. M-a poftit in mica ei garsoniera plina de igrasie si intunecoasa. Totusi mirosea frumos..a lumanari parfumate si tamaie. Eu nu suport mirosul de tamaie, dar in combinatie cu mirosul parfumului ei si al lumanarilor facea ca in camera sa persiste o mireasma amarui intepatoare suportabila. Imi placea. De cum am intrat acolo m-am simtit linistita. Ma simteam bine in preajma ei, atmosfera imi parea familiara si asta ma binedispunea. Mi-a oferit incarcatorul de Nokia, mi-am pus telefonul la incarcat. M-am straduit sa nu se vada ca de fapt bateria era incarcata full. Avea o biblioteca mica plina de carti. Pe pat era deschisa una din cartile de la Jurnalu National. Adam si Eva. O citisem si eu in urma cu cativa ani. Am intrebat-o daca ii place. Mi-a raspuns sec ca i se pare stupida si nerealista. M-am enervat si nu am putut sa ma ascund. Nu puteam intra in polemici cu ea, nu-mi permiteam sa rup legatura inainte sa inceapa. M-am ridicat de pe fotoliu si am spus ca trebuie sa plec. Mi-am luat telefonul si m-am indreptat spre usa. A venit dupa mine si m-a prins de mana. Mi-a spus sa-i dau numarul de telefon. Atingerea ei m-a facut sa ma simt ciudat. M-am emotinat si am inceput sa ma balbai. Am iesit repede si i-am zis ca o sa mai trec pe la ea.
Am alergat pana acasa. Abia cand am ajuns in camera mea mi-am tras sufletul. Zilele care au urmat m-am gandit numai la ea. Si atunci am stiut ce avea sa urmeze desi va jur ca am incercat sa ma impotrivesc.

De ce sa nu te lasi de fumat

Toti stiti ca s-au scris atat de multe articole pe tema fumatului, bineinteles toate avand ca si morala de ce nu e bine sa fumezi.
Pentru ca fumatu e câh. Si ca face rau. Si cu totii stiu ca e rau sa fie rau si e bine sa fie bine. La toata lumea. Si nu numai.
Eu fumez de 4 ani. Si n-am de gand sa ma las prea curand. Si stiu ca e al dracu` de enervant cand  vin de multe ori nefumatorii si ma intreaba "De ce fumezi...da` de ce fumezi? Stii ca fumatul e nociv?".
Serios, Sherlock?! Nu stiam. E nevoie ca de fiecare data sa vina careva sa-mi spuna asta. Eu cu siguranta n-am fost curioasa sa ma documentez sau sa citesc rahaturile alea de warnings de pe pachete. (care apropo is stupide si nefolositoare).Da` uite ca tot fumez. De ce? Pentru ca pot, ca imi place si ca asta e modu` meu de relaxare. Daca tu ai altu` e alegerea ta, da` nu te baga peste a mea.

Am selectat din diverse publicatii cateva efecte pozitive ale fumatului si indeosebi ale nicotinei

1. Creste puterea de concentrare
2. Fumatul nu produce cancer. Intr-adevar, fumand poti face cancer. Dar fumatul nu e singurul factor care v-ar putea imbolnavi
3. Fumatorii sunt cei care sufera cel mai putin din cauza stresului. Asa-zisa pauza de tigara e benefica.
4. Nicotina e un drog care ajuta la vindecarea mai multor boli psihice ca Allzeihmer sau Parkinson. Potrivit healthcenter.com -21 februarie 2000- fumatorii au un risc mai scazut cu 60% de a suferi de una din bolile amintite mai sus.
5. Nicotina are un efect pozitiv asupra stomacului. Ulcerul se gaseste cu precadere in randul nefumatorilor.
6. Fumatorii se recupereaza mai repede ca nefumatorii dupa un infarct.
7. Schizofrenicii fumatori pot filtra mai usor informatiile, nicotina ajutand la stimularea capacitatii de separare a informatiilor.
8. Si ultima e tare: “Nicotine to be used to treat heart disease,” Reuters Health, HealthCentral.com - Sept. 2000

Sa nu se inteleaga ca incurajez fumatul.
Ca orice viciu are cu mult mai multe efecte negative demne de luat in seama. Dar atat fumatorii cat si nefumatorii sunt constienti de ele. (e net-ul plin de articole anti-fumat si in prezent sunt multe centre de consiliere pentru cei care vor sa se lase, si daca va doriti asta eu va incurajez sa mergeti).

Acestea fiind spuse, sa fumam bine!
Si ca sa fim in trend cu sloganul de anu` asta: Fumati bine?

Cine foloseste Twitter in Romania.

mnah, m-am supus si eu trendului twitteresc si imi facui cont de twitter: in dreapta acolo aveti pasaroiu ala, daca vreti sa ma follow, just click.
Am stat si eu cateva zile pe twitter. prima impresie? un mirc reinventat, un mirc emancipat.

am gasit insa si un raspuns la cautarile mele pe google..
cine foloseste twitter in ro?
si cum se zice ca o fotografie face cat o mie de cuvinte...

Voi din care categorie faceti parte?

Moon (2009)

Intr-un viitor in care resursele planetei sunt din ce in ce mai rare si insuficiente pentru a mentine lifestyle-ul puzderiei umane, corporatiile reusesc sa alimenteze cererea de energie prin adevarate uzine create pe suprafata lunii.

Un singur angajat, trimis acolo cu contract de 3 ani, isi omoara timpul creand machete, dormind, purtand discutii aprinse cu robotelul GERTY iar in timpul liber si-l petrece avand grija de masinarii, sau chiar operandu-le.

Singuratatea este cuvantul de ordine, iar linistea apasatoare este dominanta in spatiul selenar. Dorinta de contact si de a-si vedea familia il macina incet incet pe Sam Bell care desi sufera, incearca sa isi faca treaba cu stoicism si numara zilele pana la incheierea contractului.

Totul decurge intr-o atmosfera incarcata de o monotonie dureroasa, apasatoare, pana intr-o zi cand intr-o camera a bazei sale lunare, in ciuda faptulu ca stia fiecare furtun, surub si milimetru de acolo, gaseste ceva neasteptat. Se gaseste pe el.

"Moon" este creat in stilul lui "2001: A Space Odyssey", "Blade Runner", "The Island" sau "Alien" si desi este un science fiction clasic, este si un memorabil one man show.

Mircea Badea si Alina Plugaru

M-am tot intrebat ce dracu`  are Mircea Badea cu Alina Plugaru. Da, da, recunosc, m-am obisnuit sa adorm pe emisiunile lui. Fac asta de mai bine de un an si mi-a intrat in reflex. (nu, nu la tv, ci pe antena1.ro, deci nu intru in categoria donatorilor de rating).
Asa, sa revin. Ideea e ca Badea asta tot o face de caca pe d-ra Plugaru; cum ca ar fi grasa, ca ar avea burtoaca, slanina, sunci etc. Eu is mai in urma asa cu vedetele din Ro, adica stiam cam cu ce se ocupa d-ra Plugaru (avantajul  ca stau mai mult cu baietii) dar habar nu aveam cum arata. Dar cum Google se dovedeste de fiecare data un prieten dde nadejde, am dat un search. Si am vazut ca, la dracu, Alina Plugaru are un corp...numa` bun. Unde cocoselu` lui vede Badea sunci la aia? Si alta e intrebarea intrebatoare, daca el pe Plugaru o vede grasa, cum arata in viziunea lui obtuza o femeie buna? Chiar is curioasa sa aflu.
Acum, stiu ca pe aici mai intra si baieti/barbati, asa ca va intreb sincer voua cum vi se pare Plugaru? (si aici ma refer strict la partea fizica, deci raspundeti  dupa ce va intrebati sincer organu`)
a) e buna
b) Mircea Badea are dreptate, e grasa.

Intrebarea nu`i adresata doar barbatilor. Si fetele is invitate sa-si dea cu parerea.

PS: Am vazut ca Alice cea de vis nu mai are paru` verde. Ce trist. Acu` nu mai arata de zici ca s-au slobozit ciorile pe  dovleacu ei. Sa nu ma intelegeti gresit, Alice e cool. haha. Serios. Chiar este. :/

Destainuri...

Nu stiu cum sa incep dar simt nevoia sa ma eliberez cumva. Aici sunt oricum doar un nickname si simt ca pot fi sincera.
Pe Diana nu o stiu demult dar  cele cateva luni pe care le-am petrecut impreuna  mi-au fost suficiente pentru a lua aceasta decizie.
In defintiv dreptul la viata e o problema etica controversata iar eu sunt hotarata sa imi asum responsabilitatea morala. E trecut de miezul noptii si inca simt efectul celor cateva pahare de vin rosu pe care le-am baut pe nerasuflate cu cateva ore in urma. Ma incearca o durere de cap dar nu vreau sa dorm. In 5 ore oricum va trebui sa ma trezesc si sa fiu fresh. Sau macar sa par. Putin.
Sa revin la Diana. Era o dimineata racoroasa de vara. Ma intorceam pe aceeasi strada batatorita de vreme si de pasii atator fiinte lipsite de importanta, ca si mine de altfel, diferenta e ca eu stiam asta, ei nu.
Diana vorbea la telefon. Parea ca se cearta cu cineva dupa tonalitatea grava, sacadata  pe care o avea. Plansese. Incerca sa isi acopere fata si se plimba agitata. M-am oprit in loc prefacandu-ma ca imi scotocesc in ghiozdan. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am un foc. Desigur ca aveam. Cele 20 de tigari fumate zilnic stau marturie. I-am intins o bricheta. Ii tremura mana si abia a reusit sa isi aprinda tigara.Avea maini albe si fine, unghii rotunde, frumos ingrijite. Mi-a multumit facand un semn din cap. In continuare vorbea la telefon. Am mai ramas putin sa vad ce urmeaza sa faca. Se departa scurtand drumul pe o alee ingusta. Am urmarit-o. Purta o pereche de pantaloni 3 sferturi mulati negri si un tricou verde decoltat. Parul de lungime medie, saten. Nu am putut sa nu-i observ inca de la inceput ochii patrunzatori si acea privire glaciala. M-a fascinat inca din primul moment. As fi vrut sa stiu cu cine se cearta, de ce sufera si mai ales pentru cine. Urmarind-o am aflat unde sta. La cateva strazi de mine, la etajul 2.
Nu stiu de ce vreau sa fac asta acum dupa cate s-au intamplat intre noi. Dupa toate acele momente. Dar nu mai e cale de intoarcere. What`s done is done.
Nu ma astept sa fiu inteleasa de nimeni. Indiferenta si ignoranta oamenilor m-au impins pana in punctu` asta. Si dupa ce se va termina nu voi manifesta nici cea mai mica urma de regret.

Desenele copilariei

Voiam demult sa fac un post despre desenele copilariei dar de fiecare data imi veneau alte idei si uitam. Asa ca mi-am adus aminte acum si zisei sa va spun si voua cate ceva despre acele figurine colorate si animate care mi-au incantat mie anii cei mai frumosi din viata.
Cei care si-au trait copilaria in anii `90 cu siguranta isi amintesc cu drag de ele.
Sa incepem cu primul desen animat de care imi amintesc eu si mi-a placut muuult muuult:

Sandy Belle

Cine este Sandy Belle? Sandy Bell este o fata tanara care traieste alaturi de tatal ei si de cainele Tambur in Scotia.
Inconjurata de prieteni si de natura, ea traieste o viata linistita si lipsita de surprize pana in ziua cand il cunoste pe Mark, pe mama lui, contesa Wellington si pe infumurata Kitty, fiica unor intreprinzatori foarte bogati. Mark si Sandy se indragostesc, dar in viata lor intervin multe nenorociri. 
Pe urmele ei este insa Kitty care ravneste in acelasi timp la iubirea lui Mark, dar care ajunge intr-un final sa cunoasca dragostea adevarata in niste conditii neasteptate si alaturi de un personaj controversat, dar capabil de o iubire adevarata.
Din acest desen animat imi amintesc cu drag de frumoasa gradina de narcise a lui Sandy, dubita aia alba zburatoare, picturile lui Mark si salopeta albastra a lui Sandy.

Candy Candy

As putea scrie ore intregi despre acest serial de desene animate pentru ca ma fascineaza si pen`ca e povestea mea de suflet.  Acum 2 ani l-am revazut si spre suprinderea mea mi-a placut la fel de mult. (ceea ce nu s-a intamplat, de pilda, cand am revazut prima serie din "Sailor Moon") Cand zic Candy ma gandesc la acel Tarzan pistruiat care se catara in copaci si se juca cu ratonul ei Clinn.
Povestea lui Candy incepe la inceputul secolului XX intr-un orfeliant din America. Gasite de catre Sora Maria si Doamna Pony intr-un cosulet, Candy alaturi de Annie isi petrec primii ani din viata in acel orfeliant plin de caldura si dragoste. Intriga serialului apare in momentul cand o familie isi dezvaluie intentia de a o adopta pe Candy. Aceasta nevrand sa se desparta de buna sa prietena Annie, se pune in tot felul de intamplari neplacute pentru a nu fi adoptata. Insa familia respectiva nu se da batuta si isi propune sa o adopte pe Annie, iar aceasta, spre deosebire de Candy accepta.
Nu dupa mult timp o alta familie instarita o adopta pe micuta Candy dar din nefericire acesta mai are inca doi copii Eliza si Neil care ii vor face viata amara.
Viata lui Candy e una plina de peripetii, deziluzii, dragoste, lupta, compasiune. Nu vreau sa povestesc in continuare ce se intampla, n-as vrea sa stric entuziasmul celor care poate doresc sa-l vada sau sa-l revada.

Lidia in jurul lumii

Este povestea unei fetite -Lidia- care este aleasa de regina lumii florilor sa gaseasca floarea cu 7 culori, simbol al regalitatii. Ea este insotita in calatoria ei de Cathy si Kador (o pisica si un catel ambii tare amuzanti si..desigur vorbitori).. Pe parcursul celor 50 de episoade cei trei au parte de multe peripetii, Lidia putandu-se sa se transforme in diverse personaje cu ajutorul unei chei magice in forma de floare. Alaturi de ei, mai calatoresc si Florent, un tanar fotograf, care la finalul fiecarui episod lasa cate un sac cu seminte celor pe care Lidia i-a cunoscut (si ajutat eventual) -astfel mai aflam si ce semnificatie au anumite flori. Si cum nu puteau lipsi personajele negative, ii avem aici pe  Sabrina si Boris – o tanara care isi doreste tronul lumii florilor si acolitul sau(cred ca era bursuc). Dupa multe cautari presarate cu peripetii, Lidia se intoarce acasa, la bunica si bunicul ei de care ii era dor, si surpriza...acolo gaseste floarea cu 7 culori, chiar in gradina lor.

[va urma]...